Mihai aka Alkahest a pus un comentariu la un articol al lui Mandruta din Dilema Veche - articol intitulat, Dumnezeu se joaca cu casa inchisa.
Domnule Mandruta,
Cu voia dumneavostra, mi-as permite sa enumar cateva aspecte care m-au frapat in articolul inserat si sa le fac o scurta analiza.
In primul rand, afirmati ca nu sunteti adeptul teoriei froidiene conform careia " spaima ne indeamna spre religie". Posibil! Insa indemnul atemporal "tine-o tot asa!" este unul aperceptibil. Adica, in cazul Id-ului? Sau al alterego-ului? Sau al complexului oedipian atat de controversat? Ori va exprimati acordul cu faptul ca Freud folosea substante psihedelice in lungul sau periplu psihanalitic? Cu siguranta, va ramane o enigma pentru ego-ul meu...
In al doilea rand, slujba in sine. Sunteti euforic de-a dreptul cand vorbiti despre "influentele folk" si "accentele de gospel" prezente in "pledoaria de final " a preotilor in fata Divinitatii ( bineinteles, in favoarea decedatului). Sa inteleg ca ceilalti preoti faceau playback, iar slujba era de-a dreptul plictisitoare pentru credinciosi? Mai trebuia un microfon, o chitara "rece", o baterie si asistati la un adevarat stufstock duhovnicesc.
Discutia cu preotul "viu" este demna de interes. Acesta aduce in discutie elevul care, dispune de o viziune originala prin prezentarea ingerilor "musculosi si barbosi". Probabil au castigat Mr. Olympia...Si asta ar fi o alternativa la imaginea "clasica" a ingerilor pictati de Parvu Mutu? O fi...
Despre faptul ca "primii crestini erau chiar simpatici", nu stiu ce sa zic...Am scris un comentariu la articolul trecut al domnului Plesu (respect!) despre ura pe care-o poate isca acesta religie a iubirii.
Ideea conform careia "religia e o teorie nedemonstrata", are o doza de adevar de netagaduit. Dar, pentru dumneavoastra nu mesajul e important, ci modul in care acesta e receptat.Tonalitatea, inflexiunea vocii, probabil si un ritm natural impus de gospel sunt ingrediente importante ale "oamenilor de buna calitate" care, pretind pentru show o remuneratie pe masura.
Cu stima, un urmas de-al lui Lucy ( sau Adam). Cine stie?
Cu voia dumneavostra, mi-as permite sa enumar cateva aspecte care m-au frapat in articolul inserat si sa le fac o scurta analiza.
In primul rand, afirmati ca nu sunteti adeptul teoriei froidiene conform careia " spaima ne indeamna spre religie". Posibil! Insa indemnul atemporal "tine-o tot asa!" este unul aperceptibil. Adica, in cazul Id-ului? Sau al alterego-ului? Sau al complexului oedipian atat de controversat? Ori va exprimati acordul cu faptul ca Freud folosea substante psihedelice in lungul sau periplu psihanalitic? Cu siguranta, va ramane o enigma pentru ego-ul meu...
In al doilea rand, slujba in sine. Sunteti euforic de-a dreptul cand vorbiti despre "influentele folk" si "accentele de gospel" prezente in "pledoaria de final " a preotilor in fata Divinitatii ( bineinteles, in favoarea decedatului). Sa inteleg ca ceilalti preoti faceau playback, iar slujba era de-a dreptul plictisitoare pentru credinciosi? Mai trebuia un microfon, o chitara "rece", o baterie si asistati la un adevarat stufstock duhovnicesc.
Discutia cu preotul "viu" este demna de interes. Acesta aduce in discutie elevul care, dispune de o viziune originala prin prezentarea ingerilor "musculosi si barbosi". Probabil au castigat Mr. Olympia...Si asta ar fi o alternativa la imaginea "clasica" a ingerilor pictati de Parvu Mutu? O fi...
Despre faptul ca "primii crestini erau chiar simpatici", nu stiu ce sa zic...Am scris un comentariu la articolul trecut al domnului Plesu (respect!) despre ura pe care-o poate isca acesta religie a iubirii.
Ideea conform careia "religia e o teorie nedemonstrata", are o doza de adevar de netagaduit. Dar, pentru dumneavoastra nu mesajul e important, ci modul in care acesta e receptat.Tonalitatea, inflexiunea vocii, probabil si un ritm natural impus de gospel sunt ingrediente importante ale "oamenilor de buna calitate" care, pretind pentru show o remuneratie pe masura.
Cu stima, un urmas de-al lui Lucy ( sau Adam). Cine stie?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu